Ma numesc Ramona Ciobanu, am 29 de ani. Pana acum ceva timp eram un cetatean ca oricare altul, chiar si ca tine cel ce citesti aceste randuri. Eram o persoana normala, aveam un servici care-mi ocupa mare parte din timp dar aveam timp si sa merg la cinema, sa citesc o carte care-mi place, sa ma uit la televizor sau sa rasfoiesc o revista, aveam prieteni cu care ieseam din cand in cand sa bem o cafea sau sa ne distram sambata seara, aveam un iubit, eram ca si tine.
Imi amintesc ca mi se intampla atunci sa vad oameni cu probleme, sa ma uit si sa ma gandesc cu compasiune la ei, dar sa-mi continui drumul fara sa fac nimic pentru ca aveam atatea de facut (un program incarcat la servici) si probabil ca ma gandeam: "MIE NU MI SE POATE INTAMPLA!". Fara sa vrei gandesti asa si fara sa fi un om rau sau nici macar insensibil, poate ti s-a intamplat si tie. Dar iata cum am ajuns sa vad ca nu-i chiar asa.
M-am nascut in Tirgu-Jiu si de 10 ani locuiesc in Bucuresti. In 2001 am terminat ASE-ul, m-am angajat si inca patru ani am muncit ca si economist pana cand am reusit sa ajung la un punct al carierei mele pe care-l consideram satisfacator atat ca salariu cat si ca functie (sef-contabil).
In 2006 cu ocazia sarbatorilor de Pasti m-am dus acasa la Tirgu-Jiu in vederea petrecerii sarbatorilor cu familia asa cum faceam in fiecare an. Duminica, in prima zi de Pasti, am hotarat sa mergem la Tismana, o manastire in apropierea orasului sa aprindem lumanari si sa ne rugam pentru binele nostru. Nu am mai ajuns la manastire pentru ca la jumatatea drumului un nefericit accident avea sa-mi schimbe toata viata. Intr-o fractiune de secunda toate visele si toate planurile de viitor, viata mea asa cum o stiam eu a luat o intorsatura cum nu mi-am imaginat vreodata. Sunt momente in viata cand iti merge mai rau si momente in care prinzi avant si esti increzator in puterile tale, dar cand totul se naruie, cand teama, disperarea si durerea iau locul vietii tale si a familiei tale e nevoie de multa putere de a trece o astfel de cumpana ... asa a fost pentru mine acea zi, care mi-a luat totul si mi-a dat totul ... dreptul la viata.
Am fost transportata de urgenta la Bucuresti, la spitalul Bagdasar-Arseni unde diagnosticul pus de medicii neuro-chirurgi avea sa fie crunt: traumatism vertebro-medular-cervical la nivel C5-C6 cu sectionare completa a maduvei spinarii. Dupa 3 zile am fost operata, vertebrele au fost puse la loc si fixate cu o placuta metalica. Au urmat 3 luni grele de recuperare in cadrul spitalului, luni in care am incercat sa ma obisnuiesc cu ideea ca 99% din lucrurile pe care le faceam nu aveam sa le mai fac poate niciodata pentru faptul ca de la gat in jos nu puteam sa SIMT si sa MISC nimic: TETRAPLEGIE.
Am facut recuperare in fiecare zi, fie acasa , fie in spitale, fie in sanatoriile din tara si am reusit sa recuperez o parte din brate si putin echilibru in statul in sezut. Intrucat in tara am fost peste tot unde am gasit potrivit pentru acest tip de trauma am inceput sa caut variante de terapii si clinici de recuperare si-n afara tarii, in urma discutiilor cu persoane aflate in aceeasi situatie ca si mine si cu medicii am convingerea ca am gasit doua dintre clinicile care ma pot ajuta in mod real, o clinica in Germania de recuperare specializata pe leziuni neurologice si o clinica in Franta care practica terapia prin laser (laserpunctura). Costurile iesirii din tara si al urmarii unor astfel de tratamente la astfel de clinici imi depaseste familia financiar.
Am increderea ca intr-o zi ma voi bucura iarasi de viata si de faptul ca voi pleca pe picioarele mele si voi manca si ma voi imbraca fara nici un ajutor . Nu mi-am pierdut speranta ,sunt optimista si sper cu ajutorul celor care vor sa ma ajute nu voi mai avea nevoie de ajutorul in permanenta a celor doua persoane: mama si sora mea. Mi-e greu sa-ntind o mana si sa cer cand am fost obisnuita sa muncesc pentru tot ce-am avut dar costurile sunt peste puterile si veniturile noastre si orice ajutor ma poate duce mai aproape de visul meu: de a ma ridica din carutul in care sunt tintuita momentan si din patul in care nu pot face nici o miscare fara ajutor.
Orice ajutor ma poate duce mai aproape de a-mi indeplini singurul vis pe care-l am acum : DE A MERGE DIN NOU!
In urma unui accident rutier intamplat in ziua de Paste 2006, o fata a ramas paralizata de la gat in jos. Va rugam sa participati la strangerea de fonduri in vederea inceperii tratamentelor de recuperare in strainatate. Orice ajutor este bine venit.
Conturi:RO14RZBR0000060008906196 - RON
RO30RZBR0000060008906199 - EUR
Titular Cont: CIOBANU RAMONA - ELENA
Banca: Raiffeisen Bank-SMB
